Automobilia.ro
CES

Primele documente auto romanesti

 

Cum nu mor amintirile …
108 ani de la emiterea primului permis de conducere şi a primului certificat de înmatriculare a automobilului pe teritoriul României
 
                                        Prof. Dr. Robert Stănciugel
 
   Motto
Amintirile nu mor niciodată, numai atunci când le omorâm noi…
 
Biata noastră istorie! O fi chiar atât de săracă în evenimente!?
Această istorie a noastră, aşa cum a fost ea, trebuie să o iubim, să ne-o asumăm, pentru că ea ne poate arăta calea spre viitor.
Avem nenumărate zile, ani şi secole în viaţa acestui neam care pot să vorbească despre rolul şi locul României în Europa.
Dintr-un neam care a dat mulţi istorici, am ajuns să ne spună şi să ne scrie alţii istoria, dar lucru şi mai grav: să ne-o facă. Vina n-am putea spune că este a altora, ci numai a noastră. Adevărurile despre noi nu pot fi ilustrate mai bine decât atunci când scoatem din arhive documente care să redea realitatea şi măreţia neamului nostru.
Ce fel de popor şi de societate am ajuns?...
Caut termenul potrivit prin care să caracterizez acest popor, înfundându-mi obrajii în palme, şi-mi impun să nu fiu cuprins de tăcerea resemnării, spunându-mi:
 
cultura este singurul izvor de viaţă în lupta pentru existenţă a unui neam.
 
Scoaterea la suprafaţă a paginilor de istorie uitate nu este o muncă grea, ci pasiune ce necesită timp îndelungat, dar mai ales răbdare.
Pornind de la strângerea amintirilor trecutului nostru întunecat, m-am gândit să aduc în faţa cititorilor un mic episod care dovedeşte faptul că la începutul secolului al XX-lea România era mai mult în Europa decât este astăzi.
În decursul timpului am reuşit să strâng, din arhive şi din cărţi vechi, o serie de documente şi de scrieri cu privire la apariţia automobilului în România.
Cunoaşterea istoriei automobilului din România înseamnă a descoperi o parte din istoria ţării, cu atât mai mult cu cât unele dintre documentele şi informaţiile importante despre trecutul automobilistic românesc au fost distruse sau date uitării.
Anul acesta, la data de 10 aprilie, se împlinesc 108 ani de la emiterea şi aprobarea primului act normativ care reglementa circulaţia automobilului, eliberarea permisului de conducere pentru automobil şi a certificatului de înmatriculare a automobilelor pe teritoriul ţării noastre.
Rolul jucat de cal secole întregi apune. Acesta devine animal de companie, iar locul său este preluat de automobil (trăsura cu motor). Vechea tracţiune animală pierde pe zi ce trece terenul în faţa tracţiunii cu motor. Măsurarea progresului înfăptuit în această direcţie este aproape imposibil de realizat.
La începutul secolului al XX-lea, industria automobilului ia amploare în lume. În jurul anului 1900, în Franţa şi în SUA a fost introdusă producţia în serie nu numai de automobile, ci şi de vehicule de transport marfă.
În anul 1900, Prinţul George Valentin Bibescu introduce Bucureştiul într-un proiect ambiţios. Împreună cu mecanicul său Keller, care îi era şi şofer, a organizat primul raliu european, în care a fost introdus traseul Geneva - Bucureşti. Cu această ocazie a fost confecţionată o plachetă cu titlul GENEVE - BUCAREST EN AUTOMOBILE.
În anul 1902, Prinţul George Valentin Bibescu pune bazele înfiinţării unui club automobilistic, sub denumirea de Automobil Club Român. Adunarea Generală a Automobilului Club Român, la data de 5 martie 1904, în salonul de onoare al „Grand Hotel du Boulevard”, din Bucureşti, semnează actul oficial de înfiinţare a acestuia.
În anul 1904, numărul estimativ al automobilelor din România se ridica la 70, în 1906, la 150, în 1909, la 447, ca în anul 1912 acesta să ajungă la 850.
Creşterea numărului de automobile, perfecţionarea acestora (mărirea vitezei de deplasare), „frecatul” trăsurilor şi automobilelor pe drumuri înguste şi uzate, traficul pietonal intens au fost unii din factorii care determinat sporirea numărului de accidente. „Frumuseţea iuţelii” automobilelor se sfârşea, de multe ori, cu pierderi de vieţi omeneşti.
Titlurile articolelor din presa mondenă, pe acest subiect, începeau cam aşa:
Tragic accident…”, „Încă un accident …”, „Accidentul de automobil din …”, iar conţinutul acestora suna astfel:
FERIŢI-VĂ! E o întrecere nebună între biciclete ale căror roţi se alungă una pe alta, între automobilele cari zumzăie ca nişte bondari uriaşi, şi caii de foc ai muscalilor”, „Şi dacă faci numai o sută de paşi, dai într-o stradă plină de lume şi de tramvaie, şi de automobile. Aici toată lumea este agitată şi grăbită. Este oraşul aici, şi lupta…”.
 
Prima încercare de reglementare juridică în domeniul circulaţiei pe drumurile publice din România apare în anul 1859, când la Bucureşti a fost emis, cu titlul experimental, un regulament intitulat Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti. Acesta rămâne în vigoare până la data de 27 ianuarie 1868, când circulaţia trăsurilor şi a căruţelor de piaţă era reglementată prin Regulamentul pentru trăsurile de birjă din Capitală şi alte oraşe, dar circulaţia automobilelor, care „goneau întrecându-se unele pe altele” nu era încă reglementată.
Circulaţia cu automobilele se făcea în Bucureşti după capul fiecăruia:
 
Aveai treabă în cutare stradă, te duceai acolo pe drumul cel mai drept, şi dacă nu te ciocneai la o răscruce cu unul care avea şi el treabă în sens opus, şi care nu se grăbea, ajungeai destul de repede. Puteai să mergi după plac: când pe dreapta, când pe stânga. Poliţia se amesteca numai când doi automobilişti se încăierau, iar pietonii speriaţi, sau călcaţi, se mulţumeau să se înjure.
……………………………………………………………………………………………………………….
 Acuma eşti lovit, când te loveşti, numai dintr-o parte. Din faţă sau din spate. Şi te amesteci numai printre patru roţi, de cele mai multe ori cu cauciucuri, adică moi…
 
În aceste condiţii, alături de celelalte legi de menţinere a ordinii şi liniştii publice, prin desfăşurarea şi coordonarea circulaţiei, prevenirea accidentelor, intervenţia poliţiei şi cercetarea automobiliştilor în aceste cazuri, I.G. Saita, Prefectul Poliţiei Capitalei, emite Ordonanţa nr. 165 din 10 aprilie 1904, Regulament pentru Circularea automobilelor în Bucureşti.
Această ordonanţă pune bazele legislaţiei rutiere pe teritoriul ţării noastre. Ea a fost elaborată şi aprobată la aproape o lună de la înfiinţarea Automobilului Club Român.
Articolul nr. 1 al acestei ordonanţe menţionează faptul că circulaţia automobilelor poate fi posibilă numai pe baza unei autorizaţii eliberate de Prefectura Poliţiei.
Conform articolului nr. 2, automobilul trebuie să aibă o plăcuţă cu un număr de ordine, care noaptea trebuie să fie luminat cu un felinar de culoare roşie (art. 7).
Automobilul nu putea fi condus decât în baza unui certificat de capacitate (art. 3), eliberat de Poliţia Prefecturii în urma unui examen.
Automobilele şi conducătorii acestora erau examinaţi de o comisie constituită la nivelul Prefecturii Poliţiei (art. 4).
Viteza automobilelor era reglementată de art.5 şi 6, şi nu putea fi mai mare de 15 km/h, iar la intersecţii şi în locuri aglomerate aceasta trebuia să fie egală cu „mersul la pas al calului”.
Din conţinutul articolului nr. 7, reiese faptul că automobilul trebuia să fie dotat cu două sisteme de frânare, cu o trompetă prin care să-şi anunţe prezenţa, pe timp de noapte să aibă aprinse un felinar cu foc de culoare albă pe partea dreaptă, unul de culoare verde pe partea stângă şi unul roşu pe partea din spate.
Automobiliştii nu aveau voie să se ia la întrecere, să meargă unul lângă altul sau să circule pe aleile destinate bicicliştilor (art. 8).
Articolul nr. 11 prevede sancţiuni pentru cei care încalcă această ordonanţă. Aceştia vor fi anchetaţi şi trimişi în judecată. Dreptul de a conduce putea fi suspendat pe o perioadă de 15 zile, iar la trei condamnări conducătorul automobilului trebuia să dea un nou examen. Permisul de circulaţie nu putea fi anulat decât cu avizul „Automobilului Club Român”.
Permisele de circulaţie eliberate de autorităţile din Franţa, Germania şi Elveţia urmau să fie vizate de Prefectura Poliţiei, iar posesorii acestora nu mai susţineau un nou examen în faţa Comisiei Prefecturii Poliţiei Capitalei.
Articolul nr. 14 însărcina organele de poliţie cu punerea în aplicare a prevederilor ordonanţei.
În cei 108 ani de existenţă a permisului de conducere şi a certificatului de înmatriculare a automobilului, asupra legislaţie rutiere au fost aduse modificările necesare în funcţie de evoluţia şi dezvoltarea societăţii româneşti, dar şi de cele ale legislaţiei internaţionale.

 

Galerie foto

 


Galerie foto

Bursa colectionarilor


Despre companie Servicii oferite Prezentari Evenimente Istorie Muzee Restaurare Colectii si colectionari Motorsport istoric Personalitati Concursuri Arhiva online Galerie foto Bursa colectionarilor Utile